Viaţa mea fu ziuă - de Mihai Eminescu

8.0/10 - 165 de voturi
Viaţa mea fu ziuă

Viaţa mea fu ziuă şi ceru-mi un senin,

Speranţa, steaua de-aur mie-mi lucea în sân

Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut –

O, îngere căzut!

Şi două stele negre luciră-n negru foc

Pe cerul vieţii mele; – iar geniul-noroc

Mă lasă-n lume singur, dispare în abis

De nour şi de vis.

O rază din privire-ţi viaţa mi-a-nnegrit,

Din sânul meu speranţa divină a fugit;

Norocul şi-a stins steaua… De m-ai iubi măcar –

O, înger de amar!

Dar nu!… Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta;

Sub pasul tău pe-arenă de aur vei călca

Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,

Ci vecinic te visez.