Albina, ţânţarul şi musca - de Gheorghe Asachi

9.0/10 - 155 de voturi
Albina, ţânţarul şi musca

                        Lui poeta Paraplin

                        Ce prin versuri strâmbo-drepte

                        Pe Esop vrea să îndrepte

                        Apologul ista-nchin.

                        Primăvara chiar în zori,

                        Când sufla o boare lină,

                        Zburând iute o albină

                        Culegea miere din flori,

                        De la roză peste crin

                        S-aşeza, şi din pahar

                        Ce adânc li sta în sân

                        Sugea dulcele nectar.

                        Pe când ea se ostenea,

                        Făr de lucru petrecea

                        Musca şi un mic ţânţar

                        Ce ne supără-n zădar.

                        Amândoi trăiau pre bine

                        Ş-având ligă între sine

                        Pe iarbă s-au aşezat

                        Şi-n ştiinţei lor putere

                        Despre metodul dezbat

                        Cum se face bună miere.

                        Pare-mi-se că la gust,

                        Zisă musca cătr-albină,

                        Cum faci miere din cel must

                        Ea nu poate fi mai fină.

                        Dar amestecul, prepun,

                        Pentru nerve nu e bun.

                        Deci aş crede că în loc

                        De tei, roză, busuioc,

                        Să iei ceapă, măndragună,

                        Ce fac miere mult mai bună.

                        Iar ţânţarul cear,- au zis,

                        Este aflare

                        Foarte mare,

                        Dar precum anţărţ am scris

                        O idee minunată

                        Într-o foaie învăţată,

                        Nu lua ceara din floare,

                        C-a fi mai luminătoare,

                        Mai vâscoasă şi mai plină

                        De-i lua-o din răşină.

                        Când făcea congresul lor

                        Pentru a industriei spor,

                        Biat-albină cu răbdare

                        Tot urma a ei lucrare.