Albina, ţânţarul şi musca - de Gheorghe Asachi

9.0/10 - 155 de voturi
Albina, ţânţarul şi musca

Lui poeta Paraplin

Ce prin versuri strâmbo-drepte

Pe Esop vrea să îndrepte

Apologul ista-nchin.

Primăvara chiar în zori,

Când sufla o boare lină,

Zburând iute o albină

Culegea miere din flori,

De la roză peste crin

S-aşeza, şi din pahar

Ce adânc li sta în sân

Sugea dulcele nectar.

Pe când ea se ostenea,

Făr de lucru petrecea

Musca şi un mic ţânţar

Ce ne supără-n zădar.

Amândoi trăiau pre bine

Ş-având ligă între sine

Pe iarbă s-au aşezat

Şi-n ştiinţei lor putere

Despre metodul dezbat

Cum se face bună miere.

Pare-mi-se că la gust,

Zisă musca cătr-albină,

Cum faci miere din cel must

Ea nu poate fi mai fină.

Dar amestecul, prepun,

Pentru nerve nu e bun.

Deci aş crede că în loc

De tei, roză, busuioc,

Să iei ceapă, măndragună,

Ce fac miere mult mai bună.

Iar ţânţarul cear,- au zis,

Este aflare

Foarte mare,

Dar precum anţărţ am scris

O idee minunată

Într-o foaie învăţată,

Nu lua ceara din floare,

C-a fi mai luminătoare,

Mai vâscoasă şi mai plină

De-i lua-o din răşină.

Când făcea congresul lor

Pentru a industriei spor,

Biat-albină cu răbdare

Tot urma a ei lucrare.