Boul şi viţelul - de Grigore Alexandrescu

7.0/10 - 124 de voturi
Boul şi viţelul

Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,

În zilele noastre de soartă-ajutat,

Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,

Dobândi-n cireadă un post însemnat.

– Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,

Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:

Decât multă minte, ştiu că e mai bine

Şa ai totdeauna un dram de noroc.

Aşa d-a vie?ii veselă schimbare,

Cum şi de mândrie boul stăpânit,

Se credea că este decât toţi mai mare,

Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.

Viţelul atuncea, plin de bucurie,

Auzind că unchiul s-a făcut boier,

Că are clăi sumă şi livezi o mie:

„Mă duc – zise-ndată – niţel fân să-i cer.”

Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,

Ajunge la unchiu, cearcă a intra;

Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:

„Acum doarme – zice – nu-l poci supăra.”

– „Acum doarme? ce fel! pentru-ntâia dată

După-prânz să doarmă! Obiceiul lui

Era să nu şază ziua niciodată;

Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”

– „Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;

S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;

Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,

Primit în casă daca vrei să fii.”

La o mojicie atâta de mare,

Viţelul răspunde că va aştepta;

Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,

Pe lângă el trece, făr-a se uita.

Cu mâhnire toate băiatul le vede,

Însă socoteşte că unchiu-a orbit;

Căci fără-ndoială nu putea a crede

Că buna lui rudă să-l fi ocolit.

A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă,

Să-l găsească vreme, la dânsul veni:

O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,

Ca să-i facă bine, de el pomeni.

„Boierule – zise – aşteaptă afară

Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”

– „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.

N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.”