Calul vândut şi diamantul cumpărat - de Grigore Alexandrescu

                        Plin de bucurie mare,
                        Oarecine îmi spunea
                        C-a vândut din întâmplare
                        Şi cu un preţ de mirare

                        Un cal prost ce el avea:
                        „Căci bietul cumpărător,
                        Zicea el, s-a înşelat
                        Şi puţin cunoscător

                        Orice i-am cerut mi-a dat.”
                        La acestea ce să-i zic?
                        Atunci n-am răspuns nimic:
                        Dar peste puţine zile îl văz, însă furios,

                        Şi-mi strigă: „Nu ştii, frate, un mişel, un ticălos,
                        Ce semăna om de treabă, fără milă m-a-nşelat.
                        Mi-a vândut o sticlă proastă drept un diamant curat;
                        Cum ţi se pare aceasta?” ­ „Zău, aşa cum mi-a părut

                        Întâmplarea de deunăzi cu calul ce ai vândut.”
                        Strigăm şi protestăm tare
                        Când nedreptatea cercăm,
                        Dar mulţi urmăm la-ntâmplare

                        Fapta ce o defăimăm.