Castorul şi alte lighioni - de Grigore Alexandrescu

7.0/10 - 141 de voturi
Castorul şi alte lighioni

Mai multe lighioane, locuind într-o vale,

Erau des vătămate d-un iute râu vecin,

Care, ieşind cu zgomot din malurile sale,

Strica vizunii, cuiburi, şi traiul lor cel lin.

Ele dar s-adunară

Şi mult se consultară,

Ce fel ar putea face,

Şi prin care mijloace

Stavilă ar opune

L-acea înecăciune.

„Fraţi – zise un castor,

Zidar de soiul lui –

Eu asta socotesc,

De mi-ţi da ajutor,

Să m-apuc să clădesc

Zid tare de pământ şi apei să-l opui.”

– „Bravo! bine-ai gândit,

Strigară toţi pe loc;

Eşti patriot vestit

Şi mare dobitoc.”

Castorul încântat,

Făr-a mai zăbovi,

S-apucă de lucrat,

Dar nu fu ajutat,

Şi pre rău izbuti,

Căci râul furios,

De multe ploi umflat,

Izbi ş-azvârli jos

Pământul înălţat.

Atunci ceilalţi fugind

Pe meşter blestemau

Şi toţi îl defăimau

Zicând: „Ce ticălos,

El a pricinuit

Răul ce s-a-ntâmplat,

Pentru că a cercat,

În neroada-i dorinţă,

Lucru peste putinţă;

Eu l-am povăţuit,

Dar nu m-a ascultat,

Şi de aceea noi

Tragem aste nevoi”.

Adeseori virtutea aşa se preţuieşte:

Orice nobilă faptă, orice dreaptă-ncercare,

Pentru-al mulţimii bine ş-a ţării apărare,

Mişeii o defaimă, daca nu izbuteşte.