Mielul murind - de Grigore Alexandrescu

8.0/10 - 117 de voturi
Mielul murind

                        Fiu al unui berbece care de mult murise,

                        Un miel se bolnăvise,

                        Muşcând din întâmplare

                        O-nveninată floare

                        Sau iarbă, nu să ştie;

                        Destul că a lui moarte

                        Nu mai era departe.

                        Acum el îşi făcuse datoriile toate

                        Câte şi le fac mieii în ceasul cel cumplit.

                        Mumă-sa cu durere

                        Începuse să zbiere;

                        Îl săruta, sârmana, plângând necontenit,

                        Şi-i zicea: „Ce mi-e bună viaţa fără tine?

                        Cui mă laşi, fătul meu?

                        Spune tată-tău, dragă, că viu curând şi eu,

                        Căci pe această lume nu mai aştept vrun bine!”

                        „Dar ce să-i răspunz, mamă – întrebă micul miel –

                        De-mi va face-ntrebare

                        Despre a turmei stare?

                        Tu ştii bine că el

                        Iubea mult să vorbească

                        De dulăii din turmă şi de ceata lupească.”

                        – „Spune-i că turma toată zace de rea gălbează;

                        Că are şapte doctori ce prea rău o tratează.

                        Mai spune-i că ciobanul a pus pe un nepot,

                        Ce tată-tău-l cunoaşte, îngrijitor la turme,

                        Ca să stârpească-abuzul şi relele să curme;

                        Atâta spune-i numai şi-nţelege el tot.”

                        După acei din preajmă care îi ocolesc,

                        Poţi judeca prea lesne pe cei ce cârmuiesc.