Mielul murind - de Grigore Alexandrescu

8.0/10 - 115 de voturi
Mielul murind

Fiu al unui berbece care de mult murise,

Un miel se bolnăvise,

Muşcând din întâmplare

O-nveninată floare

Sau iarbă, nu să ştie;

Destul că a lui moarte

Nu mai era departe.

Acum el îşi făcuse datoriile toate

Câte şi le fac mieii în ceasul cel cumplit.

Mumă-sa cu durere

Începuse să zbiere;

Îl săruta, sârmana, plângând necontenit,

Şi-i zicea: „Ce mi-e bună viaţa fără tine?

Cui mă laşi, fătul meu?

Spune tată-tău, dragă, că viu curând şi eu,

Căci pe această lume nu mai aştept vrun bine!”

„Dar ce să-i răspunz, mamă – întrebă micul miel –

De-mi va face-ntrebare

Despre a turmei stare?

Tu ştii bine că el

Iubea mult să vorbească

De dulăii din turmă şi de ceata lupească.”

– „Spune-i că turma toată zace de rea gălbează;

Că are şapte doctori ce prea rău o tratează.

Mai spune-i că ciobanul a pus pe un nepot,

Ce tată-tău-l cunoaşte, îngrijitor la turme,

Ca să stârpească-abuzul şi relele să curme;

Atâta spune-i numai şi-nţelege el tot.”

După acei din preajmă care îi ocolesc,

Poţi judeca prea lesne pe cei ce cârmuiesc.