Papagalul şi celelalte păsări - de Grigore Alexandrescu

                        Lăsând a sa colivie,
                        În pădure vru să vie
                        Papagalu-a se plimba;
                        Şi îndată ce ajunse

                        Să judece el se puse
                        Păsările ce cânta.
                        Că deloc nu suie bine,
                        Că glasul ei prea lung ţine,

                        Filomelei tot zicea.
                        Şi aşa pe orişicare
                        Pasăre mică sau mare
                        El să tacă le făcea.

                        Dar odată supărate,
                        Păsările adunate,
                        Împotriva lui strigând,
                        Merseră ca să vorbească

                        Cu dânsul, şi să-l silească
                        Să cânte ceva, zicând:
                        „Cântă dar tu, împărate;
                        Fă această bunătate,

                        Un exemplu să ne dai:
                        Căci din a ta şuierare,
                        Socotim cu-ncredinţare
                        Că prea minunat glas ai.”

                        El atunci stă la-ndoială,
                        Şi prea cu multă sfială
                        Le răspunde c-un cuvânt:
                        „Domnilor! eu râz prea bine

                        De-alţii; iar cât pentru mine,
                        Deloc cântăreţ nu sânt.”