Privighitoarea şi păunul - de Grigore Alexandrescu

9.0/10 - 127 de voturi
Privighitoarea şi păunul

                        Filomela drăgăstoasă

                        Văzând vremea cea frumoasă,

                        Zile dulci de fericiri,

                        Povestea cu întristare

                        La eho răscântătoare

                        Tristele-i nenorociri.

                        Atunci însă deodată

                        Un păun i se arată

                        (Domn era într-acel loc).

                        Veni plin de supărare;

                        Mânios şi c-un ton mare

                        Astfel îi vorbi pe loc:

                        „Nu vezi că nu-ţi şede bine,

                        Că nici nu ţi se cuvine,

                        Cu acel cioc urâcios,

                        Cu a ochilor grosime,

                        Cu a penii-ntunecime

                        Să cânţi în ăst crâng frumos?

                        Frumuseţea cu dreptate

                        Cât va vrea a cânta poate,

                        Pe ea cântece n-o stric:

                        Dar tu cum n-ai stîmpărare?

                        Eu sânt frumos de mirare,

                        Şi tot nu vorbesc nimic.”

                        Filomela îi răspunde:

                        „Iartă-mă, nu poci ascunde,

                        Frumoasă de loc nu sânt;

                        Şi de cânt câteodată

                        În pădurea adâncată,

                        Soarta mea este de cânt.

                        Tu însă, ce cu mândrie

                        Astfel îmi porunceşti mie

                        Şi atâta zgomot faci,

                        Tu nu cânţi, căci n-ai putere,

                        Şi singura-ţi mângâiere

                        Este căci gândeşti că placi.

                        Trupul tău frumos s-arată,

                        Şi cu coada-ţi lăudată

                        Poate mult să străluceşti:

                        Dar amorul vederi n-are;

                        La auz s-aduci mirare,

                        Asta vezi să dobândeşti.”