Privighitoarea şi păunul - de Grigore Alexandrescu

9.0/10 - 127 de voturi
Privighitoarea şi păunul

Filomela drăgăstoasă

Văzând vremea cea frumoasă,

Zile dulci de fericiri,

Povestea cu întristare

La eho răscântătoare

Tristele-i nenorociri.

Atunci însă deodată

Un păun i se arată

(Domn era într-acel loc).

Veni plin de supărare;

Mânios şi c-un ton mare

Astfel îi vorbi pe loc:

„Nu vezi că nu-ţi şede bine,

Că nici nu ţi se cuvine,

Cu acel cioc urâcios,

Cu a ochilor grosime,

Cu a penii-ntunecime

Să cânţi în ăst crâng frumos?

Frumuseţea cu dreptate

Cât va vrea a cânta poate,

Pe ea cântece n-o stric:

Dar tu cum n-ai stîmpărare?

Eu sânt frumos de mirare,

Şi tot nu vorbesc nimic.”

Filomela îi răspunde:

„Iartă-mă, nu poci ascunde,

Frumoasă de loc nu sânt;

Şi de cânt câteodată

În pădurea adâncată,

Soarta mea este de cânt.

Tu însă, ce cu mândrie

Astfel îmi porunceşti mie

Şi atâta zgomot faci,

Tu nu cânţi, căci n-ai putere,

Şi singura-ţi mângâiere

Este căci gândeşti că placi.

Trupul tău frumos s-arată,

Şi cu coada-ţi lăudată

Poate mult să străluceşti:

Dar amorul vederi n-are;

La auz s-aduci mirare,

Asta vezi să dobândeşti.”

Pergole retractabile