Şarlatanul şi bolnavul - de Grigore Alexandrescu

8.0/10 - 156 de voturi
Şarlatanul şi bolnavul

La un neguţător mare

Cărui vederea-i slăbise

Fără nici o invitare

Un doctor vestit venise.

Când zic vestit, se-nţelege că nimeni nu-l cunoştea,

Însă avea atestate

Numai în aur legate,

Diplome ce-n academii luase, cum el zicea,

Prin ţări care niciodată

Nu au figurat pe hartă,

Dar care cu bună seamă el nici le-ar fi părăsit,

D-ar fi mai avut acolo vrun bolnav de lecuit.

Bunul pătimaş îl crede,

Doctorul vreme nu pierde,

Ci-l unge c-o alifie, apoi la ochi l-a legat,

Apoi după ce îi spune din partea lui Ipocrat

Că are să şază astfel o săptămână deplin

Întinde mâna… pe masă era un frumos rubin,

Inel de formă antică, vechi suvenir părintesc;

Doctorul îl ia, se duce, şi ca să vă povestesc

Mai pe scurt, el vine iară a doua ş-a treia zi,

Şi nencetat, totdeauna, la orice vizită nouă,

Luă câte unul-două

Din lucrurile mai scumpe câte în casă găsi.

Când se-mplini săptămâna, pe bolnav îl dezlegă:

„Uite-te, cum ţi se pare, şi cum vezi?” îl întrebă.

„Cum văz? răspunse bolnavul, împrejurul său privind,

Şi din averile sale nimica nemaizărind.

Cum văz? nu ştiu, frate, atât numai poci să zic

Că din ce vedeam odată acum nu mai văz nimic.”

Cunosc patrioţi politici, care-aşa exploatez

Simplitatea populară, şi ei singuri profitez.