Zugravul şi portretul - de Grigore Alexandrescu

                        La un zugrav foarte vestit mergând din întâmplare,
                        Portretul meu îi comandai; întâi însă-ntrebare
                        Artistului îi adresai, de poate să mi-l facă
                        Aşa cum oricui l-o vedea portretul meu să placă;

                        Căci am un mare interese, voi ca-n streinătate,
                        Ş-anume-n Franţa mai ales, la ochi să poci eu bate,
                        Fiind acum de măritat o fată foarte rară,
                        Ş-ai ei epitropi căutând un bărbat în astă ţară.

                        „Prea lesne – îmi răspunse el – nu e întâiaşi dată
                        Când pe urâţi făcând frumoşi luai o bună plată:
                        Eşti negru, te voi face alb; eşti slab, te îngraş bine,
                        Numai vezi de portret departe a te ţine.”

                        Vorbind aşa, mă zugrăvi, şi daca al meu nume
                        Jos la portret n-ar figura, nici un creştin pe lume
                        N-ar putea crede că sânt eu, atât sânt de schimbate
                        Trăsurele-mi, ochi, gură, nas, şi înfrumuse?ate.

                        Ai noştri râd câţi mă cunosc, dar prea puţin îmi pasă,
                        De voi putea să dobândesc pe nobila mireasă,
                        Şi daca vreun venetic, ieşit din ţări streine,
                        Sau vrun român mai îndrăzneţ n-o izbuti mai bine.

                        Redactori care lăudaţi
                        Pe unii dintre candidaţi,
                        Ce proştilor le daţi virtuţi,
                        Şi elocuenţă celor muţi,

                        Ce pe răi faceţi virtuoşi
                        Şi patrioţi pe ticăloşi,
                        Crez că nu rău vă potriviţi cu omul ce m-a zugrăvit,
                        Sau cu vestitul Carcalechi, redactor care a trăit,

                        Al cărui jurnal fabulos
                        Era destul de mincinos,
                        Dar care cel puţin spunea
                        Acelor care nu-l credea

                        Că adevăru-adevărat
                        Este prea lesne de aflat;
                        Că n-au decât să ia pe dos
                        Câte a scris el de prisos,

                        Ş-atunci pot fi încredinţaţi
                        Că n-au să fie înşelaţi.