Leul la vânat - de Ivan Andreievici Krâlov

8.0/10 - 163 de voturi
Leul la vânat

Fiind megieşi din întâmplare,

Leul, vulpea, lupul şi un câine,

S-au alcătuit toţi între sine

Să meargă la vânătoare

Şi ce va prinde fieştecare

Să puie tot la un loc, şi apoi în patru părţi

Să împartă tot vânatul, ca nişte tovarăşi drepţi.

Deci nu ştiu cum şi ce fel vulpea mai întâi au prins

Un cerb mare şi hrănit,

Şi îndată la consoţii au trimis,

Să vie ca să împartă vânatul acest slăvit.

S-au strâns toţi, vine şi leul şi ghearele îşi arată,

La tovarăşi slut priveşte,

Şi însuşi el se găteşte

Vânatul prins să împartă.

Deci rupând cerbul îndată,

Zice: „Noi toţi suntem patru, apoi luaţi sama bine,

Căci după cum ne-am alcătuit,

Un pătrar mie mi se cuvine,

Iar pe celălalt, ca leu, îl voi lua negreşit;

A treia se cade mie, căci sunt decât voi mai tare,

Iar la pătratul al patru, care laba va întinde,

Eu îi spun mai înainte

Că tot de brânca mea moare.”

În zadar cu cel puternic cel slab se-ntovărăşeşte,

Căci câştigul îl răpeşte de-a pururea cel mai tare,

Iar la pagubă cel slab parte are,

Şi nici să se jeluiască îndrăzneşte.