Fabule de Ivan Andreievici Krâlov

Krîlov apare ca un inovator al fabulei ruse. El frânge cu hotărâre regulile convenționale ale clasicismului, înlătură morala seacă și didacticistă cultivată de fabuliștii dinaintea lui. La Krîlov, concluzia izvorăște în chip firesc din însuși conținutul fabulei, îmbrăcată în forma bogată și concisă a limbajului său poetic. Numele lui Krîlov figurează în rândul acelor scriitori rusi pe care poporul i-a îndrăgit cel mai mult. Fabulele sale sunt tot atât de dragi și omului care dispune de o bogată experiență a vieții, și elevului care cunoaște pentru prima dată comorile literaturii. În fabulele „bunicului Krîlov” este strânsă o comoară de înțelepciune populară și totodată ele redau în chip atît de poetic și de pitoresc concepțiile poporului asupra vieții, cât și o colorată și inepuizabilă bogăție a limbii ruse. Se pare ca eroul principal al fabulelor lui Krîlov a devenit insășilimba rusă