Lupul şi Potaia - de La Fontaine

7.0/10 - 133 de voturi
Lupul şi Potaia

Un Lup pe cât de lacom pe-atâta de nătâng,

Croit pe nerozii şi boroboaţe,

S-a întâlnit odată cu o Potaie-n crâng

Şi bucuros se pregătea s-o-nhaţe.

– Vrei să mănânci o javră prăpădită?

Mai bine-ar fi (îi zise) să mă laşi.

Stăpânii mei odrasla îşi mărită

Şi, vrând, nevrând, şi eu mă mai îngraş…

El o crezu şi săvârşi trăsnaia,

Iar când veni să-şi caute potaia,

Ea îi răspunse iute din poiată:

– Aşteaptă-ne că vom veni îndată

Eu şi Străjerul curţii

Şi cred că-ţi vei cunoaşte saţiul burţii!

(Vorbea de un Dulău de lângă glugă

Ce mai pusese lupi ca el pe fugă…)

Nu-şi cunoştea prea bine meseria

Cumătrul Lup, dar şi-a văzut prostia

Şi, salutând Dulăul, o şterge spre ponoare…

(Noroc măcar că prostul e iute de picioare!)