Măgarul purtător de moaşte - de La Fontaine

Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,

Măgarul îşi umfla cu fală nările,

Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve

Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.

Dar un drumeţ, văzându-i greşeala, i-ar fi spus

Catârului ce, ţanţoş, privea în jur de sus:

– Jupâne Măgărilă, din păcate,

Cântările şi smirna şi tămâia

Şi tot alaiul ăsta sunt doar pentru momâia

Pe care tu o duci ca prostu-n spate!

Când judele e prost şi căscăui,

Nu-i bai: saluţi în el doar roba lui.