Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea - de La Fontaine

8.0/10 - 187 de voturi
Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea

La moartea Leului, jivinele

S-au adunat cu liota întreagă

Şi nici nu încetaseră suspinele

C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.

De cum sosi coroana din tezaur,

Păzită de năprasnicul balaur,

O şi-ncercă întâi şi-ntâi un Taur.

Dar cum nu-i încăpea pe căpăţână,

Coroana mai trecu din mână-n mână.

Cu mare-nfrigurare, fiecare

Găsea că e prea mică sau prea mare.

Venind curând un Maimuţoi la rând,

O încercă şi dumnealui, râzând.

Făcu întâi o mare temenea

Şi, ca prin cerc, trecu, vârtej, prin ea.

Cum poznele plac gloatei, se-nţelege,

Jivinele l-aleseră ca rege.

Văzându-l suveran pe-acel netot

Şi-n gândul ei căindu-se de vot,

Vicleana Vulpe-i spuse, într-o doară:

– Măria Ta, am dat de o comoară!

Comorile, ce mai la deal la vale,

Chiar pravila le dă Măriei Tale…

Iar Craiul, după bani jinduitor,

Ţinu să o şi vadă în persoană,

Dar – zdup! – se pomeni într-o capcană…

Şi Vulpea spuse-n faţa tuturor:

– Mai vrei şi-acum domnia, lighioană,

Când vezi că dai în gropi de căscăună?

L-au detronat, găsind că o coroană

Puţini ar merita să li se pună.