Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea - de La Fontaine

8.0/10 - 187 de voturi
Maimuţoiul, dobitoacele şi Vulpea

                        La moartea Leului, jivinele

                        S-au adunat cu liota întreagă

                        Şi nici nu încetaseră suspinele

                        C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.

                        De cum sosi coroana din tezaur,

                        Păzită de năprasnicul balaur,

                        O şi-ncercă întâi şi-ntâi un Taur.

                        Dar cum nu-i încăpea pe căpăţână,

                        Coroana mai trecu din mână-n mână.

                        Cu mare-nfrigurare, fiecare

                        Găsea că e prea mică sau prea mare.

                        Venind curând un Maimuţoi la rând,

                        O încercă şi dumnealui, râzând.

                        Făcu întâi o mare temenea

                        Şi, ca prin cerc, trecu, vârtej, prin ea.

                        Cum poznele plac gloatei, se-nţelege,

                        Jivinele l-aleseră ca rege.

                        Văzându-l suveran pe-acel netot

                        Şi-n gândul ei căindu-se de vot,

                        Vicleana Vulpe-i spuse, într-o doară:

                        – Măria Ta, am dat de o comoară!

                        Comorile, ce mai la deal la vale,

                        Chiar pravila le dă Măriei Tale…

                        Iar Craiul, după bani jinduitor,

                        Ţinu să o şi vadă în persoană,

                        Dar – zdup! – se pomeni într-o capcană…

                        Şi Vulpea spuse-n faţa tuturor:

                        – Mai vrei şi-acum domnia, lighioană,

                        Când vezi că dai în gropi de căscăună?

                        L-au detronat, găsind că o coroană

                        Puţini ar merita să li se pună.