Maimuţoiul şi Motanul - de La Fontaine

7.0/10 - 113 de voturi
Maimuţoiul şi Motanul

În casa unui om din vremea veche,

Trăia o-mpieliţată de pereche:

Un maimuţoi

– Pocitul Maimuţilă –

Şi un cotoi

– Cumătrul Motănilă.

Când dispărea slănina, brânza, caşul,

Nu căuta pe la vecini făptaşul…

Ci cum şedeau, odată, la vatră lighioanele

Şi urmăreau cum se coceau castanele,

Un îndoit folos credeau c-ar scoate

De-ar izbuti să le mănânce toate,

Făcându-şi lor un bine şi altuia un rău.

Şi maimuţoiul, marele mâncău,

I-a spus: – Fârtate năpârstoc,

Tu eşti mai priceput ca mine, zău.

Ce-ar fi să scoţi castanele din foc?

Zis şi făcut!

Fârtatul priceput

A şi-nceput

Să scoată cu gheruţa

Castanele din foc,

În vreme ce maimuţa

Le şi mânca pe loc.

Când se ivi o slugă,

O rupseră la fugă.