Moartea şi tăietorul de lemne - de La Fontaine

7.0/10 - 103 de voturi
Moartea şi tăietorul de lemne

Gemând sub o povară de vreascuri şi de ani,

Abia se mai mişca pe drum

S-ajungă la coliba-i întunecată de-atât fum,

Un tăietor de lemne, întâiu-ntre sărmani.

Nemaiavând putere şi istovit de chin,

El sarcina deodată o leapădă din spate,

În minte blestemându-şi destinul său hain.

Atâtea suferinţe, cui altuia-i sunt date?

Flămând întotdeauna, de oboseală frânt,

Nevasta şi copiii, impozite, corvoadă

Şi cămătari… Cu un cuvânt:

Nefericirii – pradă.

Chemând asupra-i moartea, ea vine cât de iute

Şi ce doreşte-i cere îndată să arate:

– Ajută-mă, îi spune, ca să ridic în spate,

Povara mea de vreascuri – şi, după asta, du-te…

Orice e vindecat de moarte,

Şi, totuşi, nu pornim din loc.

Purtăm povara mai departe,

Decât să nu mai fim deloc…