Şoarecele de oraş şi şoarecele de ţară - de La Fontaine

8.0/10 - 163 de voturi
Şoarecele de oraş şi şoarecele de ţară

Şoarecele de oraş,

Într-o zi a invitat,

Cam pompos şi cam trufaş,

Pe un şoarece de sat.

Pregătise-n mare zor

Un dejun din pitulici.

Iată-i pe-un turcesc covor,

Ospătând ca doi amici.

Ce festin! Ce minunat!

Dar când masa era-n toi,

Cineva le-a tulburat

Liniştea la amândoi.

Auzind la uşă paşi,

O zbughi, înfricoşat,

Şoarecele de oraş;

După el – şi cel din sat.

Zgomotu-ncetând, revin

Şoarecii tot unde-au fost.

Zise gazda: – Un festin

Cu friptură are rost!

– Gata! rusticul grăi.

Astfel de ospăţ măreţ,

Când la mine vei veni,

Ai să vezi că n-are preţ:

Când mănânc – nici chiu, nici vai!,

Singur eu îmi sunt stăpân.

Ce plăcere poţi să ai,

Stând mereu cu frica-n sân!