Soarele şi broaştele - de La Fontaine

8.0/10 - 189 de voturi
Soarele şi broaştele

S-a însurat cu mare alai un Crai străin

Şi lumea şi-neca amaru-n vin.

Esop spunea, în şoaptă, că gloata e nătângă

Şi râde şi petrece-n loc să plângă.

În vremea de demult, slăvitul Soare

Se hotărâse şi el să se-nsoare.

Dar băştinaşii bălţilor, în cor,

Se tânguiau de zor:

– Au ce te faci, au ce te faci cu pruncii lor?

Un singur Soare uneori ne coace,

Dar cu vreo şase-şapte ce ne-om face?

Se plânseră Ursitei că nu mai e de trai:

– Când Sorii vor porni cu-atât alai

Şi-n vâlvătaia lor vor arde zările,

Secând pe loc şi bălţile şi mările,

Pieri-va broscărimea şi micii brotăcei!

Ca broaşte, judecau cu mult temei.