Ţi-aş zice că eşti frumoasă,
Că eşti pasăre voioasă,
Că ai glas melodios,
Şi că oricine te vede
E ferice şi te crede
Dulce înger luminos.
Ţi-aş zice că eşti o floare
Ce luceşti mai viu la soare
Decât celelalte flori,
Că-a ta gingaşă zâmbire,
Ca un vis de fericire,
Naşte-n inimi dulci fiori.
Dar mă tem că mi-ai răspunde
Cu-al tău glas care pătrunde
Şi c-un aer râzător:
„O, poete, văd prea bine
Că minciuna pentru tine
E nepreţuit odor.
Lasă îngerii în pace,
Şi, de vrei plăcere a-mi face
Ca poet adevărat,
Fă în viaţă o minune,
Hotărându-te a-mi spune
Adevăr neprelucrat.”
Îţi spun dar că eşti frumoasă,
Că eşti pasăre voioasă,
Că ai glas încântător,
Şi că-n veşnică frăţie
Sufletu-mi se-nchină ţie
Ca un frate iubitor.