Adio II - de Vasile Alecsandri

Adio! ah, niciodată
N-am crezut că pe pământ
A mea inimă-ntristată
Va rosti acest cuvânt;

Dar tu însăţi, tu pe care
Te-aveam tainic Dumnezeu,
Ai voit fără-ndurare
Să jertfesc amorul meu!

Martur am în veşnicie
Dumnezeul tău slăvit,
Cu ce sfântă poezie,
Cât de mult eu te-am iubit!

Câte lacrimi de durere
Pentru tine am vărsat!
Şi, lipsit de mângâiere.
Câte lacrimi ţi-am iertat!

Ani întregi am fost departe
De a ţării dulce sân,
Numai ca să ai tu parte
De un trai plăcut şi lin.

Ani întregi, ascuns în mine,
Plâns-a gingaşul meu dor,
Far-a cere de la tine
Nici o jertfă de amor.

N-am dorit eu alta-n lume
Decât până ce-oi muri,
Să mă-nchin la al tău nume,
Să mă laşi a te iubi.

Ah! din raiul nălucirii
Pentru ce m-ai deşteptat?
Din locaşul fericirii
Pentru ce m-ai depărtat?

Adio! rămâi ferice!
Şterge din inima ta
Pe acel ce-adio îţi zice,
Deşi-n veci nu te-a uita!

Te-am iubit cu dor fierbinte,
Ş-astfel te iubesc, că vreau
Să văd stins din a ta minte
Întreg suvenirul meu!