Adio Moldovei - de Vasile Alecsandri

Scumpă ţară şi frumoasă

O! Moldovă, ţara mea!

Cine pleacă şi te lasă

E pătruns de jale grea,

Căci, plutind în visuri line

Pe-al tău sân ca într-un rai,

Dulce-i viaţa de la tine

Ca o dulce zi din mai!

Eu te las, ţară iubită,

De-al tău cer mă depărtez

Dar cu inima cernită

Plâng amar, amar oftez!

Trist acum la despărţire

De fiori mă simt cuprins.

Ş-orice dragă nălucire

Pentru mine-acum s-au stins!

Cine ştie, cine ştie

Dacă-mpins de-al sorţii vânt,

M-oi întoarce-n veselie

Să sărut al tău pământ!

De-oi vedea încă vreodată

Munţii tăi răsunători

Ce cu-o frunte înălţată

Se pierd falnic printre nori;

Şi-ai tăi codri de verdeaţă,

Unde curg, şoptesc uşor

Reci izvoare ce dau viaţă,

Doine care zic de dor,

Ş-al tău cer care zâmbeşte

Sufletului românesc

Şi oricare mă iubeşte

Ş-ori pe care eu iubesc!

Iată ceasul de pornire!

Iată ceasul mult amar!

Veselie, fericire,

Eu le las pe-al tău hotar,

Ş-a mea inima iţi zice:

O! Moldovo ce jelesc,

Adio! rămâi ferice,

Ferice să te găsesc!