Adio Moldovei - de Vasile Alecsandri

Scumpă ţară şi frumoasă
O! Moldovă, ţara mea!
Cine pleacă şi te lasă
E pătruns de jale grea,

Căci, plutind în visuri line
Pe-al tău sân ca într-un rai,
Dulce-i viaţa de la tine
Ca o dulce zi din mai!

Eu te las, ţară iubită,
De-al tău cer mă depărtez
Dar cu inima cernită
Plâng amar, amar oftez!

Trist acum la despărţire
De fiori mă simt cuprins.
Ş-orice dragă nălucire
Pentru mine-acum s-au stins!

Cine ştie, cine ştie
Dacă-mpins de-al sorţii vânt,
M-oi întoarce-n veselie
Să sărut al tău pământ!

De-oi vedea încă vreodată
Munţii tăi răsunători
Ce cu-o frunte înălţată
Se pierd falnic printre nori;

Şi-ai tăi codri de verdeaţă,
Unde curg, şoptesc uşor
Reci izvoare ce dau viaţă,
Doine care zic de dor,

Ş-al tău cer care zâmbeşte
Sufletului românesc
Şi oricare mă iubeşte
Ş-ori pe care eu iubesc!

Iată ceasul de pornire!
Iată ceasul mult amar!
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tău hotar,

Ş-a mea inima iţi zice:
O! Moldovo ce jelesc,
Adio! rămâi ferice,
Ferice să te găsesc!