Aşteptarea - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 128 de voturi
Aşteptarea

Pe malul mării de spume-albită

Ce-nalţă gemet îngrozitor,

Ca pe un înger te-aştept, iubită,

Cuprins de jale, muncit de dor.

Fugind de lume, gândind la tine,

In lume singur trec pe pământ,

Ş-a mele lacrimi, dorinţe, suspine,

Cu glasul mării se pierd în vânt.

Veşnic s-afundă a mea privire

În orizonul întunecit,

Dar nici o rază de fericire

In ochi-mi încă nu a lucit!

Veşnic în noapte tristă, adâncă,

Ascult a vremii pas necurmat,

Dar de plăcere nici un ceas încă

Pentru-al meu suflet nu a sunat!

Nimic în lume nu mă încântă,

Nu varsă-n pieptu-mi dulce fior.

Frunza şopteşte, pasărea cântă,

Inima-mi plânge la glasul lor.

Stau ca o piatră în nemişcare

Pierdut pe gânduri adeseori.

Privesc la ceruri, privesc la mare…

Pe mare valuri! în ceruri nori!

Ah! vină dragă steluţă lină,

De străluceşte pe sânul meu;

Alungă noaptea cu-a ta lumină,

Stinge cu-n zâmbet amarul greu.

Destule zile de despărţire!

Destule lacrimi, destul amar!

Vină de pune cu-a ta iubire

Durerii crude veşnic hotar.

Te-aştept, iubito, în a ta cale,

Precum aşteaptă robul mâhnit

Să bată ora scăpării sale,

Să-şi simtă trupul din lanţ ieşit.

Te-aştept, iubito, precum aşteaptă

Pe-a dimineţii zâmbet voios

Sărmanul bolnav ce se deşteaptă

În sânul nopţii întunecos.

Ah! l-a mea jale, l-a mea chemare

Dac-al tău suflet e simţitor,

Vin’ să-ţi dau numai o sărutare,

Ş-apoi din lume vesel să zbor!