Balcanul şi Carpatul - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 199 de voturi
Balcanul şi Carpatul

Balcanul şi Carpatul, la Dunărea măreaţă,

Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-n faţă

Ş-aprinşi de dor de luptă, cu ochii se măsoară,

Cu glasul s-ameninţă, cu gândul se doboară,

Zicând: „Nu pot să-ncapă două paloşe într-o teacă!

E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!”

Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură,

Nu ştie să-ngrădească sălbatica lui gură

Şi zice cu trufie: „Carpatule vecine,

De nu pleca-vei fruntea, amar va fi de tine,

Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi nalte

Torente-necătoare deprinse ca să salte

Din maluri peste maluri, din munte peste munte,

Să bată-a tale coaste, s-acopere a ta frunte,

Să facă într-o clipă ca să dispari din lume

Cu-a tale stânci şi codri, cu-ai tăi copii şi mume!”

Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie,

Mişcând coama-i de codri, ca leul de mânie,

Şi-n clocot lung răspunde: „Balcane, a ta trufie

Arată că tu astăzi căzut eşti în pruncie.

Nevoie ai de-o cârjă ruina-ţi s-o suporte,

Căci eşti, acum, sărmane, ajuns la prag de moarte.

Ai fost odinioară gigant prin înălţime,

Amar prin fanatismu-ţi, puternic prin cruzime!

Ai revărsat pe lume şi groază şi ruşine

Şi te-ai scăldat în sânge până ce-ai dat piept cu mine.

De-atunci au trecut secule! Strivita omenire

S-au deşteptat, şi numai tu stai în adormire,

Ademenit de visuri nebune şi trufaşe,

Făr-a pătrunde norii care te ţin în faşe!

Orb uriaş! cu cârja tu genele-ţi ridică

Şi vezi l-a tale poale cât umbra-ţi e de mică!

Eşti şters din cartea lumii, tu, care in vechime

Stai rezemat în somnu-ţi de-o putredă mărime!

Şi vrei să ţii în lanţuri popoarele creştine?

Şi vrei, Balcane gârbov, eu să mă-nchin la tine?

Dar n-auzi cum te râde şi Dunărea, şi Marea?

Deviza ta-i sclavia, ş-a mea – neatârnarea!”

Cum zic, doi vulturi ageri, zburând din vârf de munte,

Se-nalţă până-n ceruri şi scot ţipete crunte.

De pe Balcani e unul şi din Carpaţi e altul…

Mult repede le-i zborul, mult crâncen le-i asaltul,

Căci se izbesc de fulgeri la luptă-ucigătoare!

Întinsele lor aripi se bat lucind la soare,

Ş-a lor cumplite gheare şi pliscuri oţelite

Îşi dau loviri de moarte şi răni îşi fac cumplite.

Deodată cade unul din vulturii duşmani:

E vulturul prădalnic din barbarii Balcani,

Şi-n patru părţi a lumii zbor smulsele lui pene!

Şi cântă libertatea pe maluri dunărene.