„Ce caţi, Barbule, la noi?
Nu sunt fete pe la voi?”
„Ba sunt, da-s cam mititele,
Nu mă pot iubi cu ele.
La voi sunt mai năltişoare,
Şi de chip mai bălăioare,
Mi le-a făcut Dumnezeu
Tocmai după placul meu!”
„Barbule de la munteni,
De-ai veni la moldoveni,
Potoale-ţi dorinţele
Şi nu-ţi pierde minţile”.
„Mi-oi semăna numele
Prin toate cărările
Să răsară flori de dor
Cu miros pătrunzător.
Să le poarte fetele,
Fetele, nevestele,
Să le meargă vestele!”