Blestemul - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 130 de voturi
Blestemul

Pe cel deal, pe cel colnic

Trece-o pruncă ş-un voinic,

Voinicelul hăulind

Şi pe murgul netezind,

Iar pruncuţa suspinând

Şi din guriţă zicând:

„Ia-mă, bădiţă, călare

Că nu mai pot de picioare.

Drumu-i greu şi grunţuros,

Nu mai pot merge pe jos!”

„Puiculiţă, chip frumos,

Eu te-aş lua bucuros,

Dar mi-e murgul sprintenel

În picioare subţirel,

Murgu-i mic şi drumu-i greu,

Abia duce trupul meu,

Trupul cu păcatele,

Mijlocul cu armele.”

„Nu ţi-e milă şi păcat!

De la părinţi m-ai luat,

Şi-n răi codri m-ai băgat!

Dare-ar Domnul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu!

Să te duci, bădiţă, duci

Pan-îi pica rob la turci,

Cu picioarele-n butuci

Şi cu mâinile-n cătuşi!

Să te-ajungă dorul meu

Unde-a fi drumul mai greu!

Să te bată jalea mea

Unde-a fi calea mai grea!

Murgul să se poticnească,

În creştet să te trântească,

Mâna dreaptă să-ţi sclintească,

Mâna stângă

Să ţi-o frângă,

Să ţii dârlogii cu dinţii,

Să mi te plângă părinţii,

Să te-nsori de nouă ori

Ca să faci nouă feciori.

Să te mai însori o dată

Ca să faci numai o fată…

Ei să treacă şuierând

Când te-ar auzi plângând,

Ea în palme să-ţi tot cară

Apă tulbure ş-amară.

Tu să bei, să bei mereu

Gândind la blestemul meu!