Bujor - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 181 de voturi
Bujor

Frunză verde de negară,

A ieşit Bujor în ţară!

Bate, pradă, nu omoară,

Pe ciocoi îi bagă-n fiare,

Să-i dea bani de cheltuială

Şi haine de primeneală.

Bujor iese, Bujor zice:

„Halal de tine, voinice!

Haideţi, copii, după mine

Că ştiu calea-n codru bine

Şi ştiu turme de berbeci,

Izvoare cu ape reci,

Şi neveste frumuşele

Şi desagi cu rubiele!”

Ici în vale, colea-n vale

Sună-un glas duios cu jale,

Glas frumos de fată mare,

Bujor prinde-o sărutare!

Ici în vale, la pârâu,

Două fete spală grâu,

Bujor le ţine de brâu!

Ici în vale, la fântână,

Două fete spală lână,

Bujor le strânge de mână!

Ici în valea lui Terinte,

Două fete culeg linte,

Bujor le scoate din minte!

II

Frunză verde de negară,

La Focşani, între hotare,

Este-un bordei cam plecat

De copaci înconjurat.

Acolo-i Bujor culcat,

La Aniţa văduviţa,

Ce-i dă vin tot cu vedriţa

Şi-l îmbată cu guriţa!

„Aniţico, draga mea!

Mult mi-e dor de-o floricea,

Floricică rumeoară

Care-o porţi în buzişoară.”

„Ştefănică Bujoraş!

Floricica da-ţi-o-aş.

Na şi na guriţa mea

De-o sărută cât îi vrea.

Iar de băut, nu mai bea,

Că potira-i cât colea.”

„Las’ să vie că nu-mi pasă

Când mi-e paloşul pe masă

Şi mândruţa drăgăstoasă.”

Sărutatul n-a sfârşit,

Potira c-a şi sosit.

Luptat-a Bujor, luptat,

De potiră n-a scăpat!

III

Frunză verde de negară,

Pe Bujor mi-l duc prin ţară

De-l arată ca pe-o fiară!

Şi mi-l pun la închisoare,

Fără arme, fără soare!

Oliolio! codru frunzos,

Cât eşti vara de frumos,

Iarna putrezeşti tu jos!

Ca tine Bujor în gros

Sta culcat cu faţa-n jos.

IV

Frunză verde de negară,

Pe Bujor mi-l judecară,

La Divan îl întrebară,

Mulţi creştini de-a omorât

Cât prin ţară a hoţit?

Iar Bujor cruce-şi făcea

Şi cu dreptul răspundea:

„Mort de om eu n-am făcut,

Dar ciocoi mulţi am bătut!”

„Ştefane Bujorule,

Unde-ţi sunt averile

Ca să-ţi scapi tu zilele?”

„Le-am ascuns pe la copaci,

De-ajutor la cei săraci,

Să-şi cumpere boi şi vaci!”

V

Frunză verde de negară,

Bujor se suie pe-o scară…

Plâng săraci cu jale-amară,

Că nu-i scara domnilor

Şi e scara hoţilor,

Calea neagră-a morţilor!