Calea Robilor - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 150 de voturi
Calea Robilor

Pe ceru-nalt luceşte un râu albiu de stele

Ce curge spre Moldova din tainicul noian;

Ca flotă luminoasă, luceferii prin ele

Cutreieră în umbră cerescul ocean.

Din când în când desprinsă din bolta cea profundă,

O stea albastră cade şi-n spaţiu s-acufundă,

Trăgând pe plaiul negru o brazdă argintie,

Ce-n clipă-i trecătoare ca viaţa-n veşnicie!

Sub cerul fără margini, spre mândrul Răsărit,

Se întinde-n umbra nopţii un câmp nemărginit,

Pustiu şi trist ca golul ce lasă-n urma lor

În inimi iubitoare iubiţii care mor.

Şi râul cel de stele e călăuzul tainic

Ce duce Moldova pe rătăcitul cainic;

Şi câmpul e Bugeacul cu orizonuri mari

Bătut de oameni serbezi ce fug de la tătari.