Cântecul călugărului - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 194 de voturi
Cântecul călugărului

Arză-te focul, pădure,

Ş-ai cădea sub o secure!

Arde-ar lemnele din tine

Cum arde inima-n mine,

Să-mi fac drum până la vecine,

Şi de sus, din mănăstire,

Unde zac în părăsire,

Să văd cârduri de copile

Care mă sfârşesc de zile,

Şi să văd pe draga mea

Care m-am iubit cu ea

În copilăria mea.

N-ar avea loc în pământ

Şi l-ar bate Domnul sfânt

Cine m-a călugărit

Şi de ea m-a despărţit!

Eu n-am fost de pustnicie,

Căci am fost de voinicie,

Nici am fost de mănăstire,

Ci de lume cu iubire,

Că mă-nchin pe la icoane

Cu ochii pe la cucoane,

Şi citesc, întorc la file

Cu ochii pe la copile.

Unde văd o fată mare,

Rasa-mi tremură-n spinare,

Unde văd puicuţa mea,

Zboară sufletu-mi la ea

Ca roiul la floricea!