Cântecul Margaritei - de Vasile Alecsandri

Auzit-ai, frate, de un plai frumos

Care-n veci răsună de cântări iubite?

Unde se-mpreună cerul luminos

Cu albastrul mării cei nemărginite?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;

Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!

Unde vântul serii, blând ca un suspin,

Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur?

Unde pe-ale rodii salbe de rubin

Flutură verdeaţa frunzelor de laur?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;

Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!

Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,

Ce din valuri iese şi se aruncă-n valuri?

Care oglindesc ca prin vis uşor

Tainice saraiuri şi-nverzite maluri?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;

Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!

Unde călătorul, vesel îngânat,

Doarme-n legănarea lungilor caice,

Şi în altă lume tainic deşteptat,

Vede împlinirea viselor ferice?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;

Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!

Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc,

Unde înfloreşte scumpa nălucire?

Unde a iubirii dar dumnezeiesc

Ca cerescul suflet are nemurire?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;

Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!

Dar ce zic? Ah! unde, unde este plai

Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire

Decât ţara noastră, acest dulce rai

Plin de încântare, plin de fericire?

Acolo-mi e dorul, acolo mă vreau;

Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!