Cântecul răzeşului - de Vasile Alecsandri

Frunză verde de cireş,

Lung e drumul până la Iaşi,

Lung e drumul şi bătut

Din Siret şi până-n Prut!

Nu-i bătut de car cu boi,

Ci-i bătut tot de nevoi

Şi de păcatele mele

Cele multe, cele grele!

Ard-o focul răzeşie!

Eu chiteam că-i boierie,

Şi-i numai o sărăcie!

Pentru-o palmă de pământ

Zilele mi-am dat în vânt.

Ani întregi m-am judecat

Şi nimic n-am câştigat!

Eu umblam la judecată,

Copiii plângeau pe vatră,

Nevasta-mi zăcea lăsată.

Dare-ar Domnul Dumnezeu

Să fie pe gândul meu!

Lăsa-m-oi de răzeşie

Să apuc în haiducie

Ca să-mi fac sfânta dreptate

Cu cea ghioagă de pe spate,

Să-mi aleg judecători

Cei stejari nestrâmbători!