Păstorul zise: Cinel-cinel,
Copilei june de lângă el.
Două steluţe cu raze line
Lăsat-au cerul plin de lumini
Şi pe-a ta frunte ele-au căzut.
Ghici, drăguliţă, că le sărut.
Nu ghici-ndată
Gingaşa fată
Şi pe ochi dulce fu sărutată.
Păstorul zise încă: Cinel,
Copilei blânde de lângă el.
O vezi închisă, rumenă floare,
Cum se deschide, vezi lăcrimioare,
Şi pe-a ta faţă ea s-a născut.
Ghici, drăguliţă, că o sărut.
Nu ghici-ndată
Vesela fată
Şi pe guriţă fu sărutată.
Păstorul zise iară: Cinel,
Copilei mândre de lângă el.
Albe, rotunde, două-aripioare
Ne-ncetat saltă, la cer să zboare,
Şi tu-n robie le-ai tot ţinut.
Ghici, drăguliţă, că le sărut.
Nu ghici-ndată
Rumena fată
Şi pe sân fraged fu sărutată.