Arde-mi-te-ai, codre des!
Văd bine că s-a ales
Din tine să nu mai ies!
Am intrat făr’ de musteaţă
Ş-acum arunc cărunteaţă.
Am intrat pui de român
Ş-am ajuns moşneag bătrân!
Alei! codre blestemat!
Mă ţii de tine legat,
Şi eu mult m-am săturat
A trăi tot depărtat
Şi de lume-nstrăinat.
Căprioară, surioară,
Dor de lume mă omoară,
Roade poala codrului,
Să-mi văd faţa dorului
Şi să merg la mândra mea
Care m-am iubit cu ea,
Din copilăria mea.