Crinul - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 122 de voturi
Crinul

Pe când steaua se oglindă

În izvorul tăinuit,

Crinul merge de colindă

Câmpul verde şi-nflorit,

Şi în cupa lui adună

Lacrimi albe de pe flori

Ce cu razele din lună

Se sărută, dulci surori.

Iar când soarele s-aprinde

Pe al cerului altar,

Crinul vesel îi întinde

Cupa-i de mărgăritar.

Astfel tu, copilă dalbă.

Când în lume te iveşti.

Culegi roua dulce, albă,

De pe crinii sufleteşti;

Şi când cerul în lumină

Te deşteaptă despre zori,

A ta inimă-i închină

Virginalele-i comori!