Curcile - de Vasile Alecsandri

Nişte curci îmbătrânite,
Gârbovite şi zburlite,
Sta sub şură tremurând,
Şi, privind cu pizmuire

A porumbilor iubire,
Ziceau toate-aşa, pe rând:
„Elei, soro! Elei, frate!
Aşa păsări desfrânate

Mai văzut-aţi încă voi?
Ian priviţi, o! surioare!
Cum se drăgostesc la soare,
Făr-a le păsa de noi!

Nu le-i frică
De nimica
N-au ruşine nicidecum!
Au nu ştiu c-a nostru nume

Onorat de toţi e-n lume,
Că drept pilde noi acum…”
„Voi acum sunteţi bătrâne,”
Le răspunse-atunci un câne

„Voi acum sunteţi zbârcite,
Gârbovite şi zburlite,
Voi, de ciudă, voi, de ură,
Staţi cobind acum sub şură,

Clevetind cu pizmuire
A porumbilor iubire,
Căci de mult v-aţi trăit traiul,
V-aţi mâncat de mult mălaiul,

Şi-acum toate la un loc
Nu plătiţi nici de-un potroc!”