Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate,
Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate!
Te slăvesc, o! zi măreaţă pentru patria-mi iubită,
Tu ce-arăţi ochilor noştri Omenirea dezrobită!
Veacuri multe de durere au trecut cu vijelie,
Sub asprime plecând capul unui neam în osândire!
Dar românul cu-a sa mână rumpe lanţul de robie,
Şi ţiganul, liber astăzi, se deşteaptă-n fericire!
Azi e soarele mai falnic! lumea azi e mai voioasă!
Azi în piept inima-mi creşte! azi e viaţa mea frumoasă,
Căci la glasul libertăţii văd Moldova deşteptată
Şi la glasul Omenirii o simt înduioşată.
Fală-n lume şi mărire pentru tine-n veci să fie,
O! Moldovo, ţară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate!
Braţul tău ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie,
Ţie însăşi pregăteşte viitor de libertate!