Doina haiducească III - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 130 de voturi
Doina haiducească III

Mândră mămucă-am avut,

Frumos copil a făcut,

S-a înfăşat cu flori de munte

Ca s-ajung viteaz de frunte,

Gura toţi să mi-o asculte,

Mândrele să mi-o sărute,

Zi-le, maică, să se strângă

Ca oiţele la strungă,

Mie-acum că mi-a venit

Mi-a venit timp de iubit.

Strigă-n capul satului

Pe fata fârtatului,

Mândra vine alergând,

Eu îi zic cu glasul blând:

„Copiliţă, Liţă, fa,

Mai dat-ai gură cuiva?”

Ea prinse a se jura:

„Să mă bată anatema

De-am mai dat gură cuiva

Afară de dumneata!”

Iar de dreaptă ce era

Soarele se-nnoura.

De-atunci, vere, am pribegit

Şi m-am dat la haiducit.

Că mi-e sufletul amar

Şi mi-e traiul în zadar!

Vai de mine şi de mine!

Nu mai ştiu ce-i rău, ce-i bine.

De când mama m-a făcut,

Tot prin codri am şezut

Şi lumea n-am mai văzut

Decât numai soarele,

Decât căprioarele.

Căprioară a codrului,

Du-mă în valea Oltului,

Doar oi mai zări o dată

Pe şerpoaica cea de fată

Care amar m-a înşelat

Şi în codri m-a băgat!