Doina haiducească IV - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 119 de voturi
Doina haiducească IV

„Eu, vere, te-aş întreba,

Dacă nu te-ai supăra,

Cu ce hrană te hrăneşti

De nici vara nu munceşti,

Nici iarna nu îmblăteşti?”

„Nu ştiu, vere, spune-ţi-oi,

Ori o palmă trage-ţi-oi.

Când e vară, primăvară,

Iau cu mine merinzioară

Şi mă sui pe plai la munte

Unde-s oile mai multe.

Merg la stâne, le petrec

Şi de acolo încă plec

Jos, pe valea Oltului,

La steaua ungurului,

Să mă rog la Dumnezeu

Să facă pe gândul meu,

Să dea ploaie cu soare

Ce îndeamnă la culcare,

Să adoarmă stevarii,

Să le fur armăsarii.

Apoi singur îmi fac parte,

Aleg stava în jumătate

Şi mă duc, vere, într-o ducă,

De se pare că-s nălucă,

Drept la târg, la Brancoveţ,

Unde-s caii mai cu preţ.

Iepele care-s cu mânji

Fac cinci sute de florinzi,

Iar de soi moldovenesc

Cu galbeni se cântăresc,

Apoi, vere, încă plec

La Aniţa de petrec

Viaţă bună-ndestulată,

Cât mi-e punga nesecată,

Şi petrec într-o întinsoare

Tot la umbră, la răcoare,

Cu trupul pe frunze căzute,

Cu gura la cep de bute,

De-aud vinul gâlgâind

Şi mândruţele alergând

Ca să le sărut pe rând.