Doina iubirii - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 146 de voturi
Doina iubirii

Trece vara cea-nflorită,

Trece vara cea iubită,

Şi cu dânsa-n altă lume

Se duc florile din lume,

Se duc toate-n pribegie…

Rămâne ţara pustie!

Numai două nu se duc,

Nici se duc, nici se usuc.

Una-i floare de zăpadă,

Una-i floare de livadă,

Una-i floarea crinilor,

Un-a trandafirilor;

Şi amândouă-s răsădite,

Şi amândouă-s înflorite,

Una-n câmpul raiului,

Alta-n cuibul graiului!

Mândruliţo, draga mea,

A căzut din cer o stea

Şi mi-a zis într-un ceas rău

C-am să mor de dorul tău!

Şi mi-a zis într-un ceas blând

Că de-i face pe-al meu gând,

Să mă laşi a săruta

Două flori pe faţa ta,

Una-n câmpul raiului,

Alta-n cuibul graiului,

De murit, eu noi muri,

Ci cu tine m-oi iubi

Cât or creşte flori în lume

Şi s-or duce-n ceea lume!