Doina oltenească (A Jianului) - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 101 de voturi
Doina oltenească (A Jianului)

Frunză verde măr creţesc;

Stau în drum să mă gândesc

Ce s-apuc, ce să muncesc,

Pâinea să-mi agonisesc,

Copilaşii să-mi hrănesc?

Cum şedeam pe gânduri dus,

Mă uitai spre munte-n sus

Şi mă luai spre apus.

Când pe munte mă urcai,

Roată-n juru-mi mă uitai,

Mă uitai în jos spre lunci,

Văzui oameni, muieri, prunci

Cu plugurile la munci,

Ei brăzduiau tot mereu,

Numai pluguleţul meu

L-a înţelenit Dumnezeu.

Că doi boi ce-i avusei

De vremi rele-i răpusei

Şi de sapă rămăsei.

Tot avutul din bordei

Mi-e pe vatră un cotei,

Ş-un tăciune stins de tei,

Şi cenuşă într-un ulei.

Am umblat, am alergat,

M-am miluit, m-am rugat

De sărac şi de bogat,

Nici că-n seamă m-au băgat!

Am cerut boi într-un ceas

Ca să-mi ar şi eu de-un pas,

Nevoii să nu mă las,

Dar milă n-a mai rămas!

Atunci mă-ntorsei şi eu

Şi zisei în gândul meu:

„Dare-ar bunul Dumnezeu

Să umble şi plugul meu!

Din baltag să-mi fac eu plug,

Pistoalele să le-njug,

Ca să brăzduiesc ales

Unde-a fi crângul mai des;

Să trag brazda dracului

Chiar din culmea dealului

Până-n capul satului.

Drept uşa bogatului

Şi prispa fârtatului!”