Doina voinicească (A lui Ion Petreanu) - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 104 de voturi
Doina voinicească (A lui Ion Petreanu)

Cât o roată de car mare,

Cu trei rânduri de pistoale

Ş-un baltag legat de şale.

Trăsei două, trei pârloage,

Foamea la pământ mă trage!

Dacă văzui şi văzui,

Două, trei cruci îmi făcui,

Luai coasa de picior

Şi-n văzduh îi detei zbor,

Ş-o izbii de-un păducel,

Sări coasa din căţel.

Iaca stăpânul călare

Că-mi aduce de mâncare

Mălai negru zguruit

Şi uscat, şi mucezit.

N-apucai să-mbuc o dată,

Ciocoiul îşi face plată

Şi mă ia la schingiuit

Că nimic nu i-am cosit.

Eu o palmă îi detei

Şi toţi dinţii că-i scosei.

Dacă văzui şi văzui,

Şoim de codru mă făcui

Şi de când m-am haiducit

Drag îmi e drumul cotit.

Când văd tabere venind

Şi ciocoii-nalbăstrind,

Mă fac broască la pământ,

Îmi aşez durda spre vânt

Şi mi-i iau la căutare

De la cap până la picioare,

Şi chitesc şi socotesc

Pe unde să mi-i lovesc?

La retezul părului,

Pe din dosul fesului,

Unde-i cald ciocoiului.

Eu chitesc, durda pocneşte,

Ciocoiul se zvârcoleşte

Şi de zile se sfârşeşte.

Las’ să moară ca un câine,

Că i-am zis ades: „Stăpâne!

Nu-ţi tot bate joc de mine,

C-a veni vara ca mâine,

De te-oi prinde-n’ Lunca Mare

Să-ţi fac divan pe spinare

Şi să te calc în picioare

Ca pe-un şarpe otrăvit,

Ca pe-un duşman ne-mblânzit.”