Dorul româncei - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 123 de voturi
Dorul româncei

De-ar vrea bunul Dumnezeu

Să-mi asculte dorul meu!

De-aş avea un copilaş,

Dragul mamei îngeraş!

Cât e ziuă, cât e noapte,

I-aş şopti cu blânde şoapte.

Cât e noapte, cât e zi,

Tot la sânu-mi l-aş păzi!

L-aş păzi, l-aş dezmierda,

Mii de sărutări i-aş da,

Şi i-aş zice încetişor:

Nani, nani, puişor!

De-ar fi cerul cu priinţă

Să-mplinească a mea dorinţă!

De mi-ar da un băieţel,

Dragul mamii voinicel!

N-ar fi prunc mai fericit

Şi pe lume mai iubit!

Alt copil n-ar fi ca el,

Mititel şi frumuşel!

Obrăjelu-i ca de spume

N-ar avea seamăn pe lume!

N-ar fi ochii nimănui

Dulci ca ochişorii lui!

Iar eu, mândră măiculiţă,

Pe-ai săi ochi, pe-a sa guriţă

Neîncetat l-aş săruta,

Săruta şi i-aş cânta.

Şi i-aş face-o descântare

Să ajungă-un viteaz mare,

Un viteaz ce-ar străluci,

Cum n-au fost, nici n-ar mai fi!

Şi l-aş pune să se culce

Pe-al meu sân, legănat dulce,

Şi i-aş zice-ncetişor:

Nani, nani, puişor!