Fata ardeleancă - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 171 de voturi
Fata ardeleancă

Cât e ţara ungurească,

Cât e ţara românească,

Nu e floare pământeancă

Ca fetiţa ardeleancă!

Ea-i năltuţă, mlădioară,

Ca o verde trestioară,

Şi-i frumoasă, vorbitoare

Şi de suflet iubitoare.

Când văd sânu-i rotunjor

Mă ajunge foc de dor,

Când văd păru-i de mătase,

Cumplit dorul mă apasă

Când văd faţa-i rumeoară,

Dorul aprig mă omoară.

Iar când trece şi zâmbeşte,

Câmpu-n faţă-i înfloreşte

Şi când ea se prinde-n joc,

Se tot leagănă în loc

Şi-n feciori aruncă foc.