Pe vârful aprig acestor maluri
O floare mică a răsărit,
Şi între ceruri, şi între valuri
E clătinată de vânt cumplit.
Naltă e stânca, marea-i adâncă!
Spumegă valul jos clocotind;
Dar floricica sus, de pe stâncă,
Zâmbeşte vesel, la cer privind.
În zadar vântul vrea să o zboare
Ca s-o arunce cruntului val;
Ea îşi deschide inima-n soare
Şi-nveseleşte aprigul mal.
Astfel, iubită, în a mea viaţă,
Scump suveniru-ţi e neclintit;
Şi-n veci revarsă al lui dulceaţă
În al meu suflet mult fericit!
Fie talazuri în astă lume!
El pe deasupra zboară voios
Şi se îngână cu al tău nume
Ca floarea mică cu-al ei miros.