A pierit Florea Şchiopan
De-o mână de ungurean,
Dar pân-a nu fi pierit
Unguri mulţi el a stârpit.
Cântaţi, păsărele, în pom
De jalea bietului om.
Plânge-l, nevastă rămasă,
C-aţi ţinut frumoasă casă,
Plângeţi-l şi voi, opt boi,
Căci umblă străini cu voi.
Pe deasupra de oraş
A zburat un porumbaş,
Urmărit de alţi doi, trei
Ce tot plâng ca vai de ei,
Că sunt cainici copilaşi,
Copilaşi de-ai lui rămaşi!