Flori de nufăr - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 198 de voturi
Flori de nufăr

Prin trestia din baltă ce-n aer se mlădie

Răsună-n dimineaţă o tainică-armonie.

Sunt zâne ce se scaldă în fragedele zori?

Nu-s zâne, dar copile, a zânelor surori.

Virginele în apă intrat-au cu sfială,

Ş-acum se joacă vesel în dulcea-i răcoreală,

Şoptind, privind în undă albastrul cer senin,

Umplând cu flori de nufăr cămeşa de la sân.

O rază aurie prin stuhul des pătrunde

Şi gingaş luminează în cuibul ce le-ascunde

Comori de tinereţe, comori de fericiri,

Încântătoare forme de albe năluciri.

Priviţi! cetatea verde se mişcă, se deschide.

O mândră copiliţă apare, iese, râde

Şi lunecă… Deodată, rotunzi şi albiori,

Apar la foc de soare doi nuferi plutitori.