Gondoleta - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 116 de voturi
Gondoleta

Cu Niniţa-n gondoletă

Când mă plimb încetişor,

Trecătorul din Piaţetă

Ne priveşte-oftând de dor,

Atunci cerul se-nsenină,

Lucind vesel l-amândoi,

Şi Adriatica s-alină,

Se alină pentru noi.

În laguna de ne place

A pluti pe-a mării val,

Pentru noi Siroco tace

Pe-a lui Lido verde mal,

Şi sub lunga să lopată

Gondoleta saltă lin,

Cu Niniţa legănată

Legănată pe-al meu sân.

Mână vesel, lopătare,

De la Lido la San-Marc.

Ia de-alung Canalul Mare

Ce se-ndoaie ca un arc.

Mergi cât draga mea Niniţa,

Stând la pieptu-mi înfocat,

Mi-a dat dulcea să guriţă,

Mi-a dat dulce sărutat.

Cât va fi în ceruri luna,

Cât va fi senin pe cer,

La Gindeca, spre lagună,

Zbori, voinice gondolier.

Du-ne, Toni, în liniştire

Pân’ ce, stând gondola ta,

Viaţa noastră de iubire

Cu iubire va-nceta!