Hoţul şi domniţa - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 144 de voturi
Hoţul şi domniţa

Frunză verde de alună!

Trece voinicul pe lună

Şi codrul voios răsună.

Trece hoţul hăulind,

Pe cărare coborând,

Din frunziş mereu pocnind.

Măi voinice, voinicele,

Ia-ţi tăişul de plăsele,

Pune mâna pe oţele,

Că se primblă pe potici

Trei desagi de irmilici

Şi de galbeni venetici,

Iar în urmă-le, călare,

Vine-o mândră fată mare,

Gătită pe măritare.

Ea-i mireasa unui crai

Şi se duce cu alai

Peste munte, peste plai,

Dar copila-i amărâtă

C-a să fie despărţită

De Moldova mult iubită.

Şi în gândurile sale

Ea se roagă-amar cu jale

Ca să-i iasă-un zmeu în cale…

Frunzuliţă de brad mică!

Iese hoţul din potică,

Singur, vesel, fără frică,

Ş-apoi zice: Cale bună!

Unde mergeţi împreună,

Dragii mei, noaptea pe lună?

Decât la curtea crăiască,

Mai bine-n lunca hoţească,

Lângă-o inimă frăţească.

Frunză verde stejărel!

Hoţul pleacă sprintenel

Cu domniţa lângă el.

Iarba creşte-n calea lor

Şi domniţa, scump odor,

Vesel calcă pe covor.