Întoarcerea în ţară - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 155 de voturi
Întoarcerea în ţară

Pe muchi de prăpăstii lunecând uşor,

Cu corbii de iarnă mă-ntreceam în zbor.

Sania-mi cea mică, murgul meu cel dalb

Lăsau urme albe pe omătul alb.

Zburam noi ca gândul ce mă-presura;

Gândul meu, ca mine, în ceruri zbura.

Eu răzbăteam iute troieni de ninsori,

El lăsa în urmă-i troieni lungi de nori,

Căci mergeam departe… el către o stea,

Eu, înstrăinatul, către ţara mea!

În zădar copacii crengile-şi plecau

Şi zăpada-n cale-mi pe rând scuturau.

În zădar şi cerul viscole stârnea

Şi cu fulgi prin neguri câmpii aşternea.

În zădar şi lupii, codrii răzbătând,

Cu crivăţul iernii m-alungau urlând.

Şi lupii ce urlă, şi arborii muţi

În negura deasă rămâneau pierduţi,

Căci mergeam în grabă… el către o stea,

Eu, înstrăinatul, către ţara mea!

În ţara mea dulce sunt drumuri de flori;

În dulcea mea ţară zbori, murgule, zbori,

În blândul luceafăr am un înger blând;

Înalţă-te în sânu-i, o! tristul meu gând!

Ţara nu-i departe; o simt, o văd eu!

Raiul înfloreşte în sufletul meu.

Steaua se arată pe cerul senin.

Îngerul iubirii îmi zâmbeşte lin.

Pieriţi, neguri dese! iată dulcea stea!

Piei, străinătate! iată ţara mea!