Jianul - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 107 de voturi
Jianul

N-aţi auzit de-un Jian,

De-un Jian, de un oltean,

De un hoţ de căpitan

Care umblă prin păduri

Cu doisprezece panduri,

Cu ghebe şi cu poturi?

El ia miei de la ciobani,

Armăsari de la mocani,

Fără plată, fără bani!

Şi pândeşte la strâmtori

De despoaie negustori,

Şi tot prinde la boieri

De-i curăţă de averi!

Toţi de dânsul că fugeau,

Toţi de el se jeluiau

La domnul, la Caragea.

Domnul potiră-aduna,

După hoţ el o mâna.

Iar Jianu-nţelegând

Cele ce-i treceau prin gând

Se-ndruma spre Olt fugind.

Când la Olt, Oltu-i umflat,

Că la munte l-a plouat:

„Măi române, măi podar,

Trage podişca de car

Să mă treci la cela mal

Cu viteazul ist de cal.

Trage podul mai de-a drept

Până nu-ţi pun un glonte-n piept,

Nu-mi fii duşman şi-mi fii frate

De nu vrei un glonte-n spate.”

Dar podarul se gândea

Şi cu lene se-ntindea.

Dacă vedea şi vedea,

Jian rostul nu-şi pierdea.

El se aruncă înot

Cu suflet, cu cal, cu tot.

Calu-n apă se lupta,

Iar Jianul cuvânta:

„Decât să mă rog de prost

Ca să dea podu-n rost,

Mai bine cu murgu-înot

Că şi el e pui de Olt.

Decât să mă căciulesc,

Mai bine să haiducesc!

Hai, voinice murguleţ,

Nu mai face părul creţ,

Hai la Slatina-n judeţ,

Unde gazda ne-om afla

Ş-amândoi ne-om răsufla!”

Când la gazdă el sosea,

Ce vedea şi ce-auzea?

Potira gazda lega,

De Jian o întreba.

„Haide iar, murgule, hai,

Hai la munte sus, pe plai,

Să scăpăm de chiu, de vai!”

Fugea murgul cât fugea,

Dar potira-l ajungea,

Pe Jianu mi-l prindea

Şi-l ducea la Caragea.

Vai! sărmanul voinicel!

Sărăcuţ, amar de el!

Căci pe loc mi-l judecară,

Cu lanţuri mi-l încărcară

Şi-n ocnă mi-l aruncară.